Loading ...Ieri am hotărât să merg prin oraş. în speranţa că-mi voi cumpăra nişte pulovere călduroase. La metrou, în capul scărilor de coborât spre peron, un grup de adolescenţi stăteau la taclale, poziţionaţi în aşa fel că după ce îi ocoleai, abia reuşeai să te strecori prin spaţiul rămas între ei şi perete. Frate, dacă vrei să vorbeşti cu prietenii, aşează-te dracu în aşa fel, încât să nu blochezi traficul. Aveam ceva de mers, aşa că m-am aşezat pe singurul scaun liber. O duhoare oribilă m-a trăznit, amintindu-mi că sunt în metrou, în România. Pentru că la staţia următoare s-au eliberat 3 scaune din dreapta mea, m-am mutat pe cel mai îndepărtat, şi iată că am reuşit să nu-i mai adulmec nesimţitului parfumul atât de unic. Cobor la Basarab, mare şantier. Ia şi ocoleşte tot, ca să poţi intra în IDM. Cum să intri? Două cucoane cu bagaje blocau drumul şi aşa foarte îngust. După apucai să te strecori, ţi-apărea plodul lor în faţă şi până nu venea maica-sa să-l ia, acolo stăteai. În sfârşit intru în magazin. Ştiam că 99% din marfă o constituie kitchurile, dar mi-au depăşit aşteptările. N-a mai fost aşa, de la mania paietelor şi a altor aplicaţii strălucitoare de să-ţi pice dinţii din gură. A existat şi o parte bună: spre deosebire de Kenvelo (cu o zi înainte fusesem în Mall, unde toate erau prea scumpe faţă de cât ar fi meritat), aici nu ţi-era scârbă de cabinele de schimb şi spre deosebire de Kenvelo, aici se găseau multe cuiere, era curat pe jos iar vânzătorul te ajuta cu orice doreai. Asta mi-a plăcut. IDM era cândva un magazin ieftin dar iată că nu mai este de când s-a modernizat – o pereche de blugi este 120 de lei. Nu am avut din ce alege, aşa ca am plecat doar cu un pulover. Mă duc în Carrefour, că tot era la doi paşi. Numai cocalari şi prinţese în drum spre, aşa că am mărit pasul. Ajunsă acolo, întâi am trecut pe la Petshop, cum fac de obicei. M-am dus până la toaletă. Cât timp m-a a;teptat prietenul, doi bărbaţi au intrat din greşeală în toaleta femeilor, iar cât l-am aşteptat eu pe el, un bărbat a ieşit hotărât din toaleta bărbaţilor, mergând spre cea a femeilor. Nu ştiam ce are de gând. Fix înainte să intre, a făcut stânga înapoi, spre holul pe care trebuia de fapt s-o ia ca să iasă. Ar trebui să nu mai ţină aştia uşile mereu deschise, că lipsa semnelor derutează populaţia. În magazin am găsit multe pulovere, dintre care 4 mi-au venit bine, aşa că le-am luat. Aveau şi preţ bun. Eram rupţi de oboseală după atâtea ore, aveam şi altele de cărat pe lângă haine, aşa că ne-am uitat după un taxi. Ne oprim la primul, care stătea de vorbă cu un coleg. Ne întâmpină, întrebându-ne unde mergem. Timpuri Noi (cam de 15-18 lei). Replica lui a fost A, eu nu am gaz. Du-te la colegii de acolo. Like what the fuck?! Vroia să merg la aeroport ca să îi convină? Găsim alt taxi. Ne ajută domnul să punem bagajele. Din fericire era genul mai tăcut, ceea ce îmi şi dorea, din cauza unei migrene groaznice. Spre Unirii, la o intersecţie, se pune roşu. Idiotul din faţă o calcă, după care se răzgândeşte, aşa că a rămas blocat în mijlocul drumului. Mai încolo, de fapt în faţa Casei Poporului, coadă kilometrică la stop. Dacă până atunci merseserăm foarte încet, acum stăteam pe loc. Am stat cam 10-13 minute la stop, că ţinea extrem de puţin. În decurs de 3 minute, patru imbecili au luat-o pe contrasens. Uimitor cât tupeu pe ei… sau mai bine zis nesimţire. Între timp, o babă traversa ampulea printre maşini, cu potaia în lesă. Când s-a pus verde, normal că maşinile au pornit, iar ea a început să înjure de mama focului că vai ce nesimţiţi că n-o lasă să treacă. Dacă mai mergea 100 de metri, putea trece legal. Am ajuns în sfârşit acasă. Mă simţeam ca dracu. Dârdâisem, cred că m-a tras curentul şi mai aveam şi gastrita care încă nu mi-a trecut, şi-mi venea si dau la boboci. Abia după un antivomitiv, 2 antinevralgice, stat în pătură şi cu aerul condiţionat suflând în mine aer fierbinte, mi-am mai revenit. Am citit cât s-a jucat prietenul. Eram bucuroasă de cumpărături, dar mai ales că mergea computerul. Nu ştiu dacă am zis, că acum 2-3 zile am luat 2 troieni, care mi l-au făcut praf. Nu mai mergea nici să-mi iau mailul. Acum, totul e bine. 
24Sep
August 16th, 2009 at 10:23
Pff…eu m-am obisnuit deja cu toti inaptii din Romania, dar cred ca mereu va exista ceva care sa ma surprinda. “Doar două lucruri sunt infinite, universul şi prostia umană, însă nu sunt sigur despre primul.” Mare dreptate a avut Einstein!