Spit it out

În cei 22 de ani ai mei, m-au muşcat multe fiinţe: 10 câini, un cal, doi porcuşori de guineea, un gerbil şi lista poate continua cu muşcăturile mai comune, precum cele de insecte. Ştiu că e un număr foarte mare, şi aveţi impresia că mi-am căutat-o. Dar puţine dintre ele au fost explicabile.Cum de m-a muşcat calul? Eram foarte mică. Mă jucam în centru cu soră-mea şi o vecină, când am văzut un cal venind în galop spre noi, urmat de stăpânul său, bun vecin de-al meu. Mi-am dat seama că îi scapase calul, şi în mintea mea de copil am vrut să îl ajut, făcându-l să se întoarcă spre casă. Dar văzându-mă în faţa lui, nu m-a ocolit luând-o pe unde speram, ci s-a speriat. M-a prins de piept (undeva între axilă şi sân), m-a ridicat şi a smucit din cap, aruncându-mă la ~5m, după care a luat-o pe drumul pe unde sperasem. Am fugit la gârlă să mă spăl, că îmi curgea rău sânge. Am scăpat de tricoul alb, de acum roşu, şi m-am strecurat în casă. Ştiam că dacă află mamaie, o va chema pe mama să mă ia înapoi la Bucureşti, aşa că am ascuns întâmplarea astea timp de aproape trei luni. Am îngrijit rana curăţând-o, dezinfectând-o cu palinca (din lipsă de ceva mai bun) zilnic, şi schimbând pansamentul cât puteam de des. Până când a venit timpul să mă ia mama acasă, rana mea formase o coajă foarte groasă, dându-mi de înţeles, că voi rămâne cu o cicatrice pe măsură. Şi aşa a fost, dar în atâţia ani abia dacă se mai poate observa acum.

Acum trei ani când am fost la ţară, m-am întâlnit cu acel vecin, şi am râs amintindu-i de intenţia mea bună, cu urmări rele. Mi-a spus că doi ani mai târziu l-a omorât, pentru că era prea agresiv.

Alte două muşcături le-am căpătat de la Alfi, dobermanul vecinului de la 3. S-a întâmplat într-o seară, cu două zile înainte de ziua mea. Eram la uşa scării, încercând să o descui, că era mai problematică. Deodată aud ceva fugind de printre maşini spre mine, şi n-apuc bine să văd ce, că am simţit o durere zdravănă în spatele genunchiului. Mă muşcase javra. La un fără câteva zile după, chiar de ziua mea, în aceleaşi împrejurimi, dar acelaşi câine. Eram eu fericită cu gândul la cadouri, când mă trezesc muşcată de acelaşi câine cretin. De data asta purta botniţă (în urma scandalului făcut de mama, s-a hotărât să îi pună), dar neadecvată pentru colţii lui, care s-au strecurat cu mare uşurinţă prin cureluşele de piele moale, muşcându-mă dar mult mai puţin grav faţă de prima oară. Culmea, tot de piciorul drept, în spatele genunchiului, la 2-3 cm de celelalte cicatrici.  În zilele următoare, aflându-se pe afară păţania mea, am aflat că javra sărise pe alţi cinci copii, total aiurea.

Altă dată, m-am dus după mamaie la o vecină. Cred că e cea mai îndepărtată amintire a mea cu muşcături de câini. Am intrat în curte, şi m-am îndreptat spre bucătărie. Cum eram eu mică şi pitică, trecând pe lângă câinele care dormea, i-am atins vârful cozii, fără să observ. A sărit la mine, m-a muşcat de mână, iar eu am ţipat cât m-au ţinut plămânii. Mamaie a venit în fugă, m-a luat în braţe, şi m-a dus la un doctor din sat. Mă muşcase prinzându-mi partea cărnoasă a mâinii în colţi, lăsându-mi o rană foarte nasoală, că ţin minte că îmi vedeam un pic dintr-un os. Din fericire, mi se cicatrizează foarte bine rănile, aşa că în ziua de azi se mai observă doar două urme de colţi, una sus în dreptul inelarului şi cealaltă chiar pe laterala mâinii. Nu m-am supărat pe căţel, asta ţin bine minte.

Dintre cele mai recente sunt cele cu gerbilii (veveriţe mongoleze) şi porcuşorii de guineea. Am avut un porcuşor de guineea Michiko, pe care l-am dat la împerecheat, pentru că îmi doream să aibă pui, ca atunci când ar fi fost să moară, să îmi rămână o parte din el. Un timp s-au înţeles bine, dar ajunşi la maturitate, cei trei masculi au început să se certe pe problema masculului dominant. Din ce în ce mai rău a fost, până într-o zi, când Michiko l-a luat la bătaie pe Cojones, muşcându-l de ochi, şi făcând tărăboi. Pentru că nu avea cum să scape de el, am riscat, băgând mâna în cuşcă. L-am prins repede pe Cojones, dar speriat de atacurile tatălui său, m-a muşcat destul de rău, pentru că vrând să îl pun jos, el rămăsese agăţat cu dinţii de mâna mea. Într-un final am fost nevoită să îi donez pe Michiko şi Wenge, pentru că erau foarte agresivi. Acum Cojones o duce bine, şi e foarte fericit şi răsfăţat, stăpân pe-ntreaga cuşcă.

Între timp mi-am cumpărat doi gerbili, cele mai dulci animale de companie pe care mi le puteam lua. Când am ajuns cu ei acasă, i-am pus în noua lor casă. Dar când am vrut să îl mângâi pe unul dintre ei, m-a muşcat, probabil speriându-se, fiindcă am băgat mâna în acvariu mai repede decât trebuia. Afecţiune ca între fiinţele astea două, eu n-am văzut la nici un animal de companie.

Şi o întâmplare cu aproape că:

Era aproape 6 dimineaţa. Mă trezisem să plec cu mamaie şi tataie la muncile câmpului, să le dau o mână de ajutor. Am observat că Leu nu mai avea apă, aşa că m-am dus să îi pun în castron. Deşi eram mică şi neameninţătoare, şi nici nu aveam frică de el, a sărit pe mine. Cu ghearele pe spatele meu şi botul mârâindu-mi la câţiva centimetri de ochi, am început să plâng. Tataie m-a auzit şi a venit în fugă cu sapa după el. L-a dat jos de pe mine, apoi i-a pus gură coada sapei, iar câinele muşcând de ea, iar el smucind violent, s-a ales cu ceva dinţi scoşi.

Restul nu ştiu de ce m-au muşcat. Poate că îşi apărau teritoriul, că nu le convenea să trec pe strada aia, sau că pur şi simplu că aşa li s-a sculat lor. Dar nu le port pică, pentru că-ntre timp mi-au dispărut toate cicatricile.

Noroc cu Băsescu săracul, că după ce i s-a pus pata pe câinii străzii, m-a şi scăpat de ei, şi tot atunci au încetat şi muşcăturile primite de la câini. Nu pot spune decât că e grozav să pot merge prin faţa blocului, fără a fi fugărită de 14 câini.

14 Responses to “Oi fi gustoasă?”

Spit it out!

Nume (Eu sunt Spitty. Tu?)

E-Mail (Asta ramane-ntre noi :)) (Daca trebuie, trebuie!)

Blog

toate »

Vreau sa ma abonez la comentariile acestui articol