Spun cu vinovatie ca n-am mai scris nimic de zile bune. Trec printr-o perioada de tot rahatul asa ca sunt intr-o dispozitie infecta. Am nervii intinsi la maxim, ma simt epuizata de atata stress si sufar de hipersensibilitate nervoasa. Persoanele care imi cauzeaza starea asta sunt peste tot in jurul meu. Spun asta pentru ca toti sunt vizibil schimbati din cauza crizei. Sunt dusi la limita, calariti de sefi, frecati la menta de colegii care doar incearca sa isi faca treaba, au rate de platit si salariile se dau cu intarziere, au familii de intretinut dar banii nu ajung pentru ca salariile deja mici s-au mai redus un pic. Eh e un cerc vicios de care nu voi scapa decat cand vom scapa de criza.
Macar la mine in birou e super ok. Ma inteleg foarte bine cu fetele iar de ieri avem un coleg nou cu care ne intelegem chiar bine. Asta e un lucru excelent. Cu asta ma consolez pe langa nervii pe care mi-i fac aici: ma inteleg bine cu colegii si stiu ca imi fac bine treaba.
Imaginati-va un copil stresant care impunge cu batul un leu deja furios. Cam asa sunt eu acum. Sper sa ies din starea asta cat mai repede pentru ca nu ma mai suport. Va pup.
October 7th, 2009 at 18:58
Stresul asta se simte din plin,peste tot.Sper ca vom iesi cu bine din criza asta,cu totii!
October 7th, 2009 at 22:02
Chiar mă gândeam că în ultima perioadă nu prea mai scrii de-ale tale. Sau le scrii, însă foarte rar, prea rar.
Încearcă să te linişteşti câtuşi de cât. Încearcă să fii raţională, cu picioarele pe pământ şi să-ţi dai seama că nu-ţi stă deloc în putere să-i ajuţi pe ceilalţi, sau se rezolvi problemele în locul lor.
Da, înţeleg perfect empatia şi legăturile care se formează între oameni, însă chiar nu se merită să îţi faci rău psihic decât dacă poţi rezolva lucrurile, dar eşti prea rea/egoistă/haină/sadică/mai ştiu eu cum pentru a le pune la loc în ordinea dinaintea crizei.
Şi, asta numai dacă eşti dispusă să faci ceva în legătură cu depresia, supărerea ta, îţi recomand mişcare. Urcă scările în loc să le iei pe cele rulante, de exemplu, mergi o staţie de autobuz, metrou, ba chiar două. Crede-mă, la mine se cunoaşte diferenţa dintre o zi în care am făcut ceva şi o zi în care am preferat să las tehnologia să muncească pentru mine. Şi ar mai fi, bineînţeles, alimentaţia, dar deja o să zici că e ceva neînregulă cu mine. :”>
În orice caz, sper la mai bine pentru tine!
October 8th, 2009 at 03:57
Te inteleg perfect. Si eu trec printr-o perioada asemanatoare, numai ca eu o duc prost si din punct de vedere sentimental. Tocmai am incheiat o relatie si simt ca nu mai am chef de nimeni si de nimic… Dar viata merge inainte. Timpul vindeca tot. Dupa ploaie trebuie sa vina soare odata si-odata! Ai grija de tine! Pup!
October 8th, 2009 at 07:57
Va multumesc mult ca imi sunteti alaturi.
October 10th, 2009 at 11:38
Odihneste-te, asta e cel mai important.
October 11th, 2009 at 16:37
rezerva-ti timpul dintr-un weekend doar pentru tine
relaxeaza’te, uita’te la un film bun, bea un pahar de vin rosu
sper sa iti fie mai bine