Loading ...E oficial. Sunt rupta de oboseala. Ma simt ca um zombie batut cu pietre, lovit de tren si taiat cu drujba.
Joi mi-am inceput programul la 8:30 si cu toate ca oficial se termina la 17:30, eu am ajuns acasa la 1:00 si am apucat sa ma pun in pat pe la 3:00.
Vineri mi-am inceput programul la 8:30 si cu toate ca oficial se termina la 15:30, eu am ajuns acasa la 1:00 si am apucat sa ma pun in pat pe la 2:30. Am avut o zi de tot cacatul (iertati-mi franceza), toti s-au rastit la mine s-au mi-au scos ochii cu te miri ce stupiditate sau cu lucruri pe care doar le transmiteam din partea cuiva in functie mai mare. Pe final de program lucrurile au evoluat din groaznice in catastrofale (nu mai intru in detalii). Asta a luat sfarsit la 15:30 cand colegii au plecat acasa iau eu stateam pe balcon si incercam sa ma calmez. Tremuram de nervi ca frunza-n vant si imi venea sa plang din cauza ca simteam ca nu mai suport dar am reusit sa ma abtin.
Am fost nevoita sa stau atat de mult peste program pentru ca de luni am preluat de la o colega si licitatiile (fiind un job in sine), lucru care m-a adus intr- situatie descrisa prin “prea putin timp pentru un volum de munca prea mare”. Asa ca joi si vineri am stat sa recuperez ca sa ajung cu ele la zi (mai ales ca luni avem audit si nu imi sta in fire sa nu am totul pus la punct). Ca sa nu credeti ca sunt o pesimista, sa stiti ca am avut si eu doua bucurii ieri. In primul rand ne-au dat salariile la timp. In al doilea rand, dupa ce mi-a evaluat sefa prima mea licitatie ever, am intrebat-o in gluma ce nota imi da si a zis “9, va ca deja le-ai prins.” Asta fiind un lucru extraordinar, dar mai important, incurajator (stie ea de ce mi-a zis asa).
E drept ca joi m-am simtit anormal de energica si nici macar dupa ce muncisem mai mult de 16 ore nu ma simteam obosita sau macar somnoroasa. Vineri deja ma resimteam. Azi sunt intr-o stare deplorabila.
Din cauza ca am avut de tinut minte de 3 ori mai multe lucruri decat eram obisnuita (chiar si atunci fiind multe), si pentru ca stresul si munca m-au epuizat total, azi, in urma unei auto-evaluari, nici macar nu m-am mai recunoscut. Saptamana asta am vorbit incoerent (Am schimbat cuvintele intre ele - mai devreme in loc de “Inchide usa ca sa ne socotim banii” am zis “Inchide banii ca sa ne socotim usa” si nu va zic de cate ori am patit chestia cu incurcat cuvintele intre ele), sau m-am balbait (Mai devreme nu reuseam sa pronunt “comunicativa” nici macar dupa ce imi zicea mama ce trebuie sa zic ca sa fie corect, si abia a 10-a oara am nimerit varianta buna.), am uitat de lucruri importante (De exemplu m-a trimis sefa sa iau ceva din masina si am uitat cheile in usa dar nu mi-am adus aminte decat in momentul in care mi le-a cerut inapoi (dupa vreo 15 minute). Am uitat sa cer un certificat ISO fara de care nu puteam participa la o licitatie iar noi aveam nevoie de el in ziua in care ni se ceruse. Sau am pus la facut paine (in aparat de facut paine) si am uitat sa pun si palele …adica nu avea cum s-o framante. Noroc ca a observat tata la vreo 5 minute dupa ce o pusesem la facut. Sau am uitat sa imi iau pilula trei zile la rand. Si asa mai departe…) si am ramas cu toate registrele in urma in conditiile in care intotdeauna le am actualizare nu la zi ci chiar la ora si asa mai departe…
Azi am facut prima mea musaca (tocmai am obsercat la o recitire ca initial am scris ‘”musca” 
) asa ca pana acum o ora am stat in bucatarie cu mama, deci nu am apucat sa ma odihnesc…
Sa va zic care e faza cu licitatiile. S-a decis sa le preiau eu pentru ca tipa care se ocupa e mai prostuta de fel si are o parere excelenta despre ea, contrar a ceea ce cred majoritatea colegilor. Ea, ma uraste pentru lucrul asta, nu suporta ideea ca le voi prelua, deci implicit nu vrea sa ma invete nimic. Problema este ca sunt chestii (sau “”chichite” cum le mai zic eu) pe care nu le poti sti decat dupa un anumit timp si ceva mai multa experienta castigata. Pe langa tot circul asta cu respectiva tipa, am mai avut de suportat si ce spuneau cei din jur, ca de n-au zis la colege la lucruri negative, de ma mir ca inca nu m-am demoralizat (lucru care la mine se intampla cu usurinta). “Vei face tu si licitatiile? Nu e decat alta bataie de cap./ Mai bine renunti acum cat poti, ca nu o sa faci fata./ Tu stii ce inseamna sa faci si licitatiile? Sunt un job in sine, n-o sa ai timp de toate.” Da, merci de incurajari.
“What keeps me going” este:
- faptul ca mama, tata si sefa mea au zis ca sunt mult peste tipa aia, sunt mult mai descurcareata si desteapta si nu isi fac probleme ca nu le voi face bine sau ca nu ma voi descurca (va dati seama ca fiecare a zis cu alta ocazie dar pe scurt, asta au zis toti)
- mama mi-a povestit ce parere au si ce vorbesc colegele despre mine (tot ce mi-a spus a fost un “boom” pentru respectul de sine si increderea in fortele proprii)
- sa ii dau peste nas proastei aleia aratandu-i ca pot si le voi face mai bine decat ea fara nici o “lectie” primita de la valoroasa ei persoana (apropos de asta, cand m-am dus prima oara sa ma invete cate ceva de fapt am stat doua ore sa ii vorbesc despre licitatii (din ce invatasem singura) asa ca mai bine imi vedeam de munca mea decat sa pierd timpul)
- sa demonstrez sefei ca “I’m the best she can get” iar la negocierea de salariu voi fi indreptatita sa cer 500 de RON in plus, pentru ca nu o sa gaseasca ea pe altcineva care sa munceasca 5 joburi intr-unul pe un salariu de rahat, si asta timp de un an
Sa va povestesc de ce am job 5 in 1. Cand am venit in firma am preluat de la o colega, sarcinile pentru ca am fost angajata. Dupa asta, am preluat cateva responsabilitati de care trebuia sa se ocupe alta colega. Apoi (ca tot nu avem receptionista) a trebuit sa fac si pe receptionista si sa pierd timpul cu cacaturi gen tinut registru pentru faxuri si alte documente care intra in firma si facut cafele pentru protocol. Apoi a trebuit sa ma ocup si de vamuire si toata hartogaraia necesara si timpul pierdut care inseamna asta, treburi de care se ocupa alta colega. Iar cireasa dupa tort, licitatiile. Pana la licitatii, aveam un program plin. Acum, nu apuc sa merg macar o data la toaleta sau macar sa apuc sa mananc. Deci e foarte aiurea. Barem sa simt ca nu e munca voluntara…
Ok, m-am descarcat. Bine ar fi sa inchei aici ca oricum nu stiu cati or sa citeasca tot articolul (numai la prima vedere vrei sa renunti, ca e prea lung ). Dar mi-atrag atentia cititorii ca nu vor filmulete de pe YouTUbe ci articole scrise de mine. Luati de-aici!
November 22nd, 2009 at 10:18
Ok, Spitty, tocmai m-au apucat regretele.
.
Sorry!
Nu-ţi mai cer nimic.
Du-te şi te culcă, te odihneşte, mănâncă şi mergi la budă
Chiar nu mi-am dat seama că eşti atât de ocupată.
Gata, te las în pace!
Dar, ca idee, pe tine să te intereseze numai munca ta. Lasă colegii şi lasă-i pe toţi răutăcioşii în pace că, bănuiesc, ei nu-s capabili să ducă un aşa volum de muncă, sau chiar mai mic, drept urmare-şi sparg oalele-n capul cui apucă.
Şi pentru că te-au văzut pe tine mai mică şi mai “dură”, au zis că eşti candidatul perfect!
All the best!
November 22nd, 2009 at 14:08
M-au vazut mai mica pentru ca sunt cea mai mica din aproape 100 de angajati
Merci de comentariu. Mai am 2 ore pana ma duc sa votez si habar n-am pe cine sa aleg.
Toate cele bune!
November 22nd, 2009 at 21:19
Vai!
Eu nu mai pot de draaaaciii!!!
Am fost la vot numai cu cartea de alegător, am stat 2 ore-n frig la rând şi când ajung înăuntru aflu că am pierdut timpul degeaba!
Nu mai zic cât am înjurat şi ce show am făcut acolo, degeaba, bineînţeles.
Am aruncat cartea de alegător, m-am pişat oficial pe statul şi birocraţia românească, public, necenzurat şi destul de tare încât să mă audă toţi alegătorii şi toţi călătorii metrorex.
Zi şi tu, mă, Spitty, la ce bună cartea de alegător dacă n-o poţi folosi?
A, şi cireaşa de pe tort a fost jandarmul care mi-a zis că pot primi amendă când mă duc să-mi schimb buletinul dacă nu am cartea de alegător la mine!
Ai prins ideea.
Take care!
November 23rd, 2009 at 10:23
Stai asa… eu tin minte ca puteai vota cu cartea de alegator SAU buletin. De ce nu te-au lasat? Eu oricum nu mi-am luat cartea de alegator si nici n-am de gand.
November 23rd, 2009 at 17:58
Nu m-au lăsat pe motiv că acum 8 ani s-au fraudat alegerile (parcă numai acum 8 ani s-a întâmplat asta, dar trecem mai departe) cu acele cărţi de alegător şi din cauza asta, anul acesta se voatează doar cu buletinul SAU PAŞAPORTUL.
)
Poftim cultură, domnule! (domnişoară, scuzaţi
November 23rd, 2009 at 18:58
Hmmm…. uau. Ce imbecili sunt Doamne! Desi nu prea agreez persoanele care nu voteaza, de la mine ai unda verde s-o lasi balta. Vor prezenta la vot dar ori te tin cu orele in frig la coada, ori gasesc vreo scuza tampita cum ai patit tu, de iti vine sa le zici numai de dulce.
November 23rd, 2009 at 20:23
Te inteleg la partea cu licitatiile, si intr-adevar e un job full time. Eu de vreo 2 sapt visez numai caiete de sarcini si esecuri, cu toate ca sunt sigura ca le voi castiga, dar obsesia e obsesie . Pont mic : daca ai nelamuriri ce nu sunt clarificate in caiet, suna la institutia respectiva pt orice detaliu cat de mic, chiar daca ajungi sa-i stresezi.Ii destresezi apoi cu o gluma-doua. Eu asa am invatat, cu ei prin telefon
Acum tot ce mai conteaza e domeniul in care lucrezi, eu sunt pe partea medicala. Succes !
November 23rd, 2009 at 22:40
@Gabi
Pai si eu cam tot pe-acolo. Suntem importatori si distribuitori de echipamente si aparatura medicala. La ce firma lucrezi? Si merci pentru sfat.
November 24th, 2009 at 15:02
Incepusem sa cred ca nu ne mai bagi in seama,dar inteleg acum ce se intampla.In privinta colegilor sunt doar rautaciosi ca ai primit atatea sarcini,ca le poti face fata si ca probabil rasplata pentru toate astea va fi considerabila.Go on Spitty,lasa-i in pace!
November 24th, 2009 at 15:47
November 24th, 2009 at 19:28
November 24th, 2009 at 19:39
November 24th, 2009 at 20:58
M-ai bagat in ceata totala cu denumirile alea insa stiu ca pe reactivi sunt licitatii la greu. Lucrez la Simelco, teoretic n-are de ce sa-ti fie cunoscut. Tu ?
November 24th, 2009 at 21:45
O sa fie bine, stai linistita. Stiu exact cum te simti si chiar te admir ca mai ai vreme de blog dupa toate astea. Eu acum am venit de la scoala si ma bag imediat in pat… sunt epuizata complet si imi vine sa plang cand imi dau seama ca e de-abia marti…
De la un moment dat iti va intra oboseala in sange si vei merge mai departe asa.
Referitor la marirea de salariu, pot sa-ti spun ca “nu stii ca ii e foame copilului decat atunci cand plange”, drept urmare ai tot dreptul sa-ti ceri partea.
O seara frumoasa!
November 25th, 2009 at 19:14
November 25th, 2009 at 19:16
@Gabi Da, sunt licitatii la greu. Uite azi a venit comunicarea de rezultat al procedurii pentru prima mea licitatie (ca de saptamana trecuta m-am apucat sa fac asta), si a fost castigatoare si nu am avut neconformitati. Yay!
Da, nu mi-e cunoscut. Eu la Medist, ai auzit de noi?
November 25th, 2009 at 19:51
Nu stiu de voi dar surpriza era daca stiam, ca noi nu avem treaba cu nimic din aria voastra, doar piata de desfacere e comuna
Felicitari pt licitatie !!! 
Eu saptamana asta, teoretic, tre sa aflu rezultatele la 2. Na, doamne ajuta 
November 25th, 2009 at 19:55
Doamne ajuta
Eh, eu inainte sa ma angajez stiam de Medist ca vazusem calendare prin policlinici 
December 12th, 2009 at 23:05
[...] acasa nu mai apucam decat sa ma spal pe dinti si sa cad lata in pat. Un articol pe tema asta cititi aici. Din fericire, alaltaieri am avut norocul sa vina Mosu mai devreme la mine si m-am ales cu o marire [...]
May 19th, 2010 at 09:05
[...] acasa nu mai apucam decat sa ma spal pe dinti si sa cad lata in pat. Un articol pe tema asta cititi aici. Din fericire, alaltaieri am avut norocul sa vina Mosu mai devreme la mine si m-am ales cu o marire [...]
June 19th, 2010 at 20:42
[...] mai povestit candva ca am perioade in care sunt suprasolicitata (la job). Asa a fost atunci, asa este si acum. Diferenta este ca atunci – nu stiu de unde [...]