Ultimul meu articol a fost publicat pe 18 februarie. Ma uit cu tristete si nu imi vine sa cred ca se face luna de cand n-am mai scris nimic. De cate ori dadeam New post ramaneam holbandu-ma aiurea un timp, dupa care inchideam resemnata laptopul: starea psihica mizera in care ma aflam ma blocase total. Imi cer scuze, sper ca ma intelegeti.
Ironic este ca de cand viata mea a luat-o la vale, evolutia rankului a urcat constant.
N-am mai scris din cauza ca imi merge de tot rahatul. Sunt deprimata, sunt frustrata, sunt furioasa si mai ales sunt plina de ura pentru cateva persoane “cheie” din viata mea. Mai devreme sau mai tarziu aceste roluri le voi atribui altor persoane care le mai si merita.
In ultimele doua saptamani mi s-a demonstrat ca scepticismul pe care l-am simtit dintotdeauna atunci cand ma intrebam daca sunt parte din familie, nu este ceva fals. De cand ma stiu m-am simtit ca un outsider si de cele mai multe ori am fost si tratata ca atare. Dar iata ca acum si-au dat de tot arama pe fata, asa ca am schimbat scepticismul pe certitudine.
A-si da arama pe fata – aceasta locutiune ne-a ramas din vremea banilor de aur si argint. Falsificatorii de monede le faceau din arama si le acopereau numai cu un strat foarte subtire de metal pretios. Dupa un timp de intrebuintare, cand se rodea pojnita de aur sau argint, aparea de dedesubt arama banilor falsi.
Prin analogie, acesta expresie se aplica persoanelor care, ca si monedele contrafacute de pe vremuri, isi dau deodata pe fata naravurile si intentiile rele ce stateau pana atunci ascunse sub un zambet prefacut sau sub vorbe poleite.
Stiu ca unii dintre voi (cum ar fi Bubulina si Pink) au observat ca nu am mai trimis la timp sau uneori chiar deloc mailurile cu ultimul articol de la Spitty. Din cauza ca nu mai pot face asta asa cum ar trebui, am pus in stanga-sus a paginii o casuta pentru abonare prin mail. Va rog frumos toti cei carora va trimiteam personal mail, sa va inscrieti prin aceasta metoda noua, asa veti primi intotdeauna ultimele articole aparute.
P.S. Am vazut aseara Law Abiding Citizen - super tare! Actori foarte buni, poveste excelenta, realizat extraordinar de bine! 
Azi am realizat ca se cam face anul de cand am blogul. De cand il am pe bune, pe domeniul acesta. Pe 11 Decembrie 2008 am cumparat www.spititout.ro iar de Craciun m-am mutat oficial de pe haipa.ro aici (pe haipa site-ul era mai mult picat decat functional si mergea foarte greu, de unde rezultau multi nervi pentru mine si cititori). Asta din cauza traficului, comentariilor, in principal din cauza cititorilor fideli care m-au indemnat sa fac asta pentru ca se merita. Am facut asta si am incercat sa fac cum am crezut mai bine, sa pun articole cu toate lucrurile care mi-au placut, mi s-au parut interesante, m-au socat, m-au revoltat sau pur si simplu am scris cateva cuvinte atunci cand am simtit nevoia sa ma descarc. Mi s-a parut totusi ca vizitatorilor mei le place directia in care am mers cu site-ul si le face placere sa ma mai citeasca din cand in cand. De cand m-am angajat, cel mai mare regret al meu este ca nu am mai reusit sa scriu zilnic, iar articolele “personale” (ganduri, comentarii, articole scrise la prima mana, nu postari cu te miri ce mi s-a parut interesant sau mi-a placut si am vrut sa impartasesc cu voi) s-au redus in mod poate chiar deranjant pentru unii. Am tras tare la serviciu, am dat tot ce am putut si o fac in continuare, de aceea (mai ales in ultimul timp) am fost nevoita sa lucrez multe ore peste program (am avut zile cand am lucrat si de la 08:15 AM la 1:00 AM) si dupa ce ajungeam acasa nu mai apucam decat sa ma spal pe dinti si sa cad lata in pat. Un articol pe tema asta cititi aici. Din fericire, alaltaieri am avut norocul sa vina Mosu mai devreme la mine si m-am ales cu o marire de salariu. Deci am trecut de la salariul meu de “munca voluntara” la unul bun. Vorba maica-mii… m-am descurcat bine daca intr-un an si o luna de la angajare mi-am dublat primul salariu (asta pentru ca era foarte mic 
).
Sper sa nu imi fi pierdut multi dintre cititori. Cei care imi inteleg situatia si lipsa de timp liber, stiu ca nu se supara pe mine ca scriu mai rar. Sper ca inca va place blogul meu .
La multi ani, impreuna! 
Sunt cam ofticata pentru ca in ultimul timp nu am mai avut cand sa ma ocup de blog. Am foarte mult de munca si cand ajung acasa, cad lata. 
Sa nu va suparati pe mine. Sper ca va mai aduc din cand in cand cate un zambet pe buze cu articolele mele.
Fredo&Pid’Jin © Eugen Erhan & Tudor Muscalu
Yep am adaugat fotografii noi la Femei bune.
Enjoy
Loading ...