Acum aproximativ un an am observat sub maxilar o galma cat bobul de orez, care se observa doar daca dadeam capul pe spate, sa se intinda bine pielea pe el. Nu ma durea, nu era rosu, n-arata dubios. Am fost cu sesiunea, cu sfarsitul de facultate, apoi am uitat sa ma duc sa vad ce e cu el, dupa care m-am angajat. Na ca pe 23.12.2008 seara i s-a pus pata si s-a inflamat, marindu-si dimensiunile de 3-4 ori. Ce spanac puteam sa fac atunci? Asa ca am asteptat sa vina ziua de 29, sa merg la policlinica de familie. Intre timp buba s-a umflat si mai tare, s-a inrosit, a inceput sa ma manance si ma durea de am terminat de zis tot repertoriul de injuraturi. Normal ca mama mi-a aplicat leacurile ei babesti (foaie de varza strivita) dar nu au functionat. Nu sunt sceptica in privinta lor pentru ca am vazut cu ochii mei multe cazuri rezolvate asa, inclusiv pe pielea mea. Dar buba zicea Nu si NU! Ieri dimineata chiar ma cam alarmasem ca era mai mare decat o moneda de 50 de bani. M-am culcat la 6:00 dupa lungi discutii cu Cristian care a tot incercat sa ma linisteasca (domo arrigato gozaimasu). Deci am concluzionat: ori antibiotic, ori bisturiu.
Intr-un final am reusit sa ma trezesc si pe la 13:00 am plecat la doctor. Nu erau prea multi de garda – m-am dus la un generalist. Si-a dat cu presupusul dar pana la urma a hotarat sa ma trimita la ORL – ghinionul meu ca nu era nimeni pe-acolo – si intr-un final mi-a dat trimitere la Spitalul Munincipal, la chirurgie. Il sun pe tata sa intreb daca se indura sa vina cu masina sa ma duca la spital si zice sa iau taxiul. Ajunsi acolo, intram in balamucul prezent. Atmosfera opusa celei de sarbatori: nervi, agitatie, duhoare de urina de la o aurolaca, oameni cu drene, oameni la reanimare, oameni plini de sange, oameni suparati. Mi s-a pus de-a latu’ si m-a deprimat total. Ne ducem la triaj si duduia zice ca nu stiu chirurgii de acolo sa ma taie pe mine sub barbie, ca nu se pricep (!?) si sa nu faca mai rau, ca nu sunt specialisti oro-maxilo-faciali si sa ma duc la camera de garda de la Spitalul Clinic de chirurgie oro-maxilo-faciala Prof. Dr. Dan Theodorescu ca acolo au. Plecam.
Nu ies bine pe usa ca mari crampe ce ma iau. Ma tarasc eu pana la un taxi si pana la urma ajungem la spital. Cam neprimitoare cladirea: intunecata, pustie si umpluta cu frigul de afara. Am fost trimisi la etaj unde am intrebat ce-i cu buba iar babatia mi-a raspuns rastit si cu un sictir de-mi mai lipseau doua palme peste moaca …si ajungem jos, la chirurgie. Acolo era un nene cu nepotul lui care avea maxilarul rupt in doua locuri. Crampele devenisera insuportabile si mi se facuse foarte rau. Ma duc la toaleta, fac ce e nevoie (ca dracu m-a pus sa beau suc de rosii rece pe stomacul gol), intr-un final am si vomitat. Dupa vreo jumatate de ora imi fac curaj. Lesinata si galbena la fata ma intorc in sala de asteptare.
Am asteptat cam o ora si jumatate sa ii puna aparat de imobilizare, timp in care se adunasera vreo 15 persoane. Daca afara erau -3 grade, pe holul ala sigur erau -2. Tremurand ca frunza-n vant, intru si eu in cabinetul bine incalzit. Ma asez pe scaun si observ chiuveta in care scuipase mult sange tipul dinaintea mea. Se uita doctorita si concluzioneaza ca am un chist sebaceu submandibular suprainfectat. Trebuie scos chirurgical dar asta dupa ce trece inflamatia. Imi da o reteta cu Augumentin si Ketonal si imi zice sa ma intorc pe 12.01.2009, la 12:30, etajul 2, camera 13. Macar nu ma mai simteam rau. Ironic, ultimele poze facute pe patul de spital sunt tot de pe 12 ianuarie (2004?), la o zi dupa ziua mea de nastere.

