Spit it out

Am maxilarul foarte mic asa ca (la propriu) maselele nu-mi au loc in gura.

Daca tot scosesem maseaua din dreapta-jos (molar de minte semiinclus), am zis s-o scot si pe cea din stanga-jos (molar de minte inclus), si sa fac putin mai mult loc pentru restul. Poate asa se mai indreapta.

15.12.2010 – extractie molar de minte inclus + trei anestezii (150 lei)

Daca m-am vaitat de prima extractie de molar de minte, chiar si cu operatia pentru indepartarea gingiei cu tot, atunci nu stiu cum sa mai pun in cuvinte ce am simtit la a doua extractie.

Au fost cateva probleme cu maseaua asta. In primul rand era inclusa si pornind de aici era deja o procedura mai dificila. Apoi locul in care era, foarte in spate, aproape intre mandibula si maxilar si in acelasi timp 3/4 iesita din rand – nu aveam cum sa stau cu ea asa ca imi afectase deja maseaua de langa in care impingea de mult timp si imi ingramadea si mai rau restul dintilor.

Experienta a fost asemanatoare cu o scena din filmul horror Dentistul.

Procedura a durat vreo 80 de minute in care doctorul chiar obosise incercercand sa scoata nenorocita aia de masea. Pe mine ma luasera toate transpiratiile de cat de incordata eram si simteam ca n-avea sa se mai terminte odata. Cu toate ca mi-a facut de trei ori anestezie, tot a fost dureros.

Maseaua era “sudata” in mandibula prin tesutul osos care trecea printre radacinile ei, care se uneau la varf. A fost un chin din care a rezultat o gaura de vreo 2 cm prin care se putea vedea albul osului de la mandibula. Durea groaznic dar de cate ori ma uitam in oglinda si vedeam gauroiul ala, ma miram cum de nu ma doare mai tare de atat.

Mi-a recomandat Nurofen Forte, doua tablete la 8h, spalaturi cu ceai de musetel, spalaturi cu apa de  gura Listerine (este foarte mentolata si cand intra in adancime prin rana, simteam ca imi infig o surubelnita in cap ), spalaturi cu seringa cu apa oxigenata direct in rana, pentru a scoate din ea resturile de mancare si oricare alte impuritati.

Ce durere am simtit cand a trecut anestezia, n-as putea descrie in cuvinte. Pot spune ca nu am avut in viata mea o durere de dinti mai puternica.

In primele 24h a durut groaznic. Puteam sa iau Nurofenul ala si sa ma frec cu el pe frunte ca ar fi avut acelasi efect. Nu simteam nicio diferenta. In prima zi nu am putut altceva decat sa beau iaurt cu paiul insa fiecare inghititura era insotita de o durere crancena. Gura abia daca o puteam deschide cat sa tin paiul in gura. Deja aveam cam multe hematoame de la anestezii si maxilarul era atat de inclestat ca nu il puteam deschide daca trageam cu mainile. Alta chestie naspa a fost ca am facut o buba in coltul gurii. Se crapase putin de la atat stat cu gura deschisa la maxim si tras de obraz in draci. Asta este.

Idioata de masea de minte a impins continuu in maseaua de langa pe care a dislocat-o. Drept urmare se misca, nervul era inflamat, si durea foarte, foarte rau.  Doar cu Aulin am mai potolit durerea. Nervul trebuia scos.

Va urma…

Sunt persoane pentru care doar mirosul de spital sau de cabinet stomatologic provoaca greata.

Nici eu nu sunt o mare “fana” a spitalelor, insa doar daca ma gandesc ca trebuie sa merg la dentist mi se face inima cat un purice.

Pe 07.12.2010 am observat ca gingia de la maseaua de minte din dreapta-jos este foarte inflamata si parea ca zemuieste sange cu puroi. Nu arata ca un abces insa jena destul de tare si arata destul de grav, mai ales ca gingia deja se desprinsese de pe masea. Cred ca inflamatia a aparut si evoluat in cel mult doua zile.

In fine, concluzia a fost ca trebuie sa merg la dentist a doua zi, asa ca m-am conformat. Am mers la noroc la un cabinet de langa locul de munca pentru ca altfel nu as fi avut cand sa ajung.

08.12.2010 - operatie pericoronarita supurata (70 lei)

Maseaua nu a reusit sa isi faca loc si sa sparga de tot gingia. S-a inflamat si a facut puroi sub ea.

A fost necesara o operatie pentru indepartarea gingiei.

Reteta:

• 10 cps amoxicilina 500 mg
• 30 cps metronidazol 250 mg
• 12 tb Nurofen forte 400 mg
• spalaturi cu ceai de musetel
• ceva rece in primele ore

Am sangerat destul de rau in prima ora ceea ce a fost foarte nasol pentru ca inca eram la birou si tot scuipam sange. Am sangerat in reprize pana pe la 2 dimineata cand m-am trezit pentru ca imi simteam gura “punga” si aveam un gust oribil. M-am dus la baie si cand am deschis gura, am vazut si cauza: multe cheaguri de sange. Dormeam, asa ca nu mai scuipam sangele si mi-a ramas tot in gura, unde s-a coagulat. Not a nice image to see.

10.12.2010 - extractie molar de minte + doua anestezii  (150 lei)

Eram moarta de frica. Simplul gand ca trebuia sa imi scot maseaua ma ingrozea. Nu mai zic de ce urma dupa ce anestezia trecea.

A fost nevoie sa imi faca de doua ori anestezie insa toata treaba a durat ~20 de minute cu tot cu timpul in care am stat sa isi faca anestezia efectul. Mai mult a durut injectia pentru anestezie decat extractia in sine. Ca intotdeauna, partea naspa incepe cand treze efectul anesteziei.

Am avut o senzatie de inclestare a maxilarului din cauza hematomului format in urma efectuarii anesteziei intre mandibula si maxilar. Asta este unul dintre motivele pentru care in primele 12 ore se recomanda sa bei iaurt si ceai sau supa (cu paiul). Oricum e foarte dificil sa inghiti. Durerea difuzeaza in gat si daca doare destul de putin fara sa mananci, la inghitit doare al naibii de tare.

Din cauza inclestarii maxilarului, gura se deschide destul de putin si nu prea poti manca decat lichide sau dupa primele 12h chestii pasate, pe care sa nu le mesteci, ci sa le inghiti direct. Asta e bine si pentru ca asa nu ajunge mancare in rana mai deloc.

Durerea asta trece in cateva zile. Eu m-am fortat sa mestec mancare solida inca de a doua zi. Am inteles ca asa trece mai repede hematomul. Am facut si de 2-3 ori pe zi spalaturi cu ceai de musetel cald, foarte indicat pentru dezinfectare si cicatrizare. Gaura ramasa s-a astupat complet in 6 saptamani.

Oricum, nu o puteam pastra pentru ca era pe jumatate iesita din rand.

In concluzie, partea cea mai grea a fost cea cu operatia pentru indepartarea gingiei si puroiului.

Doctorul a zis ca am facut foarte bine ca am venit imediat pentru ca puroiul ar fi ajuns si la celalalte masele.

N-as vrea sa repet experienta…

Chiar au fost. A fost primul an in care nu s-a certat absolut nimeni cu nimeni (ex. eu cu sor’mea cand decoram bradul, mama cu tata din cauza gatitului, tata cu noi cand venea vorba de luat brad etc), toata lumea a fost (desi obosita de atata munca) fericita, masa a fost luata in familie, bradutul natural a existat si el, mic si frumos, cu multe, multe cadouri sub el, caci Mosu a fost darnic (l-am pozat abia azi asa ca mare parte din cadouri au disparut ). Sper sa fi avut si voi parte de Sarbatori Fericite alaturi de cei dragi si sa simtiti in suflet o multumire si o satisfactie asa cum simt eu acum vis-a-vis de tot ce ma priveste. Ce pasente nu mi-au iesit anul asta, maruntisuri! N-o sa mor fara daca n-am murit pana acum. Toate la timpul lor. Noi sa fim sanatosi!

Azi credeam ca a fost o zi nasoala. Cand am ajuns acasa a devenit si mai rea. Desi ma pregatisem moral pentru momentul asta, tot stau la un pas sa plang.

Am intrat in casa si ca de obicei, imediat dupa ce mi-am pus gentile pe cuier, m-am dus la veverite (aveam doua veverite mongoleze  – gerbili – pentru cine nu stie) sa vad ce mai fac. Bart, poreclit Liniuţă, inca de ieri dadea semne de duca (semne mai serioase ca asa a inceput de vreo jumatate de an…) dar cu toate astea tot un mosulet rautacios era, ca bineinteles ca m-a muscat cand l-am luat la cantarit – ura chestia asta. Sa nu credeti ca era stresat sau chinuit (de obicei de-asta musca, atunci cand sunt provocati). Ei stiu sa muste cat sa simti ca lumea dar sa nu te doara. Un fel de “Lasa-ma naibii in pace, ca n-am chef sa ma cantaresti iar!”

Din fasiile de hartie tocata i se vedea doar codita pe care am atins-o cu un deget. Era rigida.

L-am scos de acolo si dupa cateva clipe in care am ras si plans in familie amintindu-ne de cate prostii a facut, l-am ingropat in gradina, langa Cojones (porcusorul de guineea).

 A murit de batranete, destul de lent pentru ca nu vroia sa se lase nici de-al naibii. A mancat pana in ultima clipa insa din pacate, porecla Liniuţă i se potrivea mai bine ca niciodata: fata de acum un an cand avea 100 g, ajunsese la 40 g. A fost unul dintre cele mai dragi animale de casa pe care le-am avut. Va ramane cunoscut in istorie pentru nenumaratele sale evadari (Prison Break e mic copil!).

Odihneasca-se-n pace!   11.08.2007 – 13.12.2010

Fratele lui, Milhouse, poreclit Pătrăţel, vad ca e rotunjor si activ, blanita ii luceste, insa dupa ce termin cu articolul asta o sa ma duc sa schimb talajul si sa spal acvariul pentru ca il cauta pe Liniuta de cand l-am luat de acolo si am impresia ca o sa inebuneasca daca il mai cauta mult. Macar e mult mai constant in greutate.

Apoi o sa ma documentez sa vad ce ar trebui sa fac in situatia asta si cum ar reactiona daca i-as aduce doi pui, tot baieti. Traim si vedem.

Stiu ca n-am mai scris de mult dar chiar n-am avut timp. Iar am avut saptamani de-alea cu 80 h de munca si la propriu, nu mai aveam timp nici sa mananc sau sa ajung la buda. Nesanatos. Nesanatos si statul in fata computerului atatea ore. In doua luni m-am ales cu ochelari. Macar lumea imi zice ca imi sta bine  (dar eu tot ciudat ma simt).

Dar sa revin la subiect. Ce e cu data de 25.11.2010? Atunci m-a cerut Flaviu de sotie . Intr-un genunchi, cu un inel superb din aur alb cu diamante si in locul in care avem cele mai multe amintiri.

“Da, vreau sa fiu sotia ta!”