Loading ...
O iarna ca asta, de mult n-a mai fost. Mama zice ca de la nunta ei (acum 25 de ani). Atunci a nins atat de mult incat nu circula nimic (e drept ca si conditiile erau altele). Daca ieseai din casa, o luai incetisor pe picioarele tale, catre destinatia dorita, ca n-aveai de ales!
In ultimii ani nici nu pot spune ca am avut parte de ierni adevarate. “Adevarate” pentru ca daca ningea un pic in 2-3 zile diferite, apoi iesea soarele si topea zapada, dupa care venea direct primavara, ei asa ceva nu puteam numi “iarna”. La un moment dat am ajuns chiar si la ganduri apocaliptice gen in 10 ani n-o sa ma stim ce-i ala fulg de nea.
Eu una ma bucur enorm de iarna asta. Stiu ca e nasol pentru pietoni, stiu ca e groaznic si pentru soferi dar tare dor mi-era sa ma bat cu zapada si oricat as fi sapat cu mainile prin nemeti, sa nu ajung la pamant ca sa-mi murdaresc manusile.
Daca ati privi situatia dintr-un punct de vedere ceva mai optimist, ati vedea ca procesul de deszapezire la care ati luat parte, a fost o sesiune excelenta de sport, ca Doamne de nu stam numai in mrejele sedentarismului. Da, a fost obositor, dar a fost sanatos sa fac niste miscare si am avut si satisfactia unui loc de parcare curat.
Multi urasc iarna din cauza imobilizarii. Imobilizare creata de incompetenta primariilor. Dovada pozele de mai jos cu strada mea pe care nici pana acum n-a trecut vreo lama (si a nins 3 zile intruna). Niste nesimti. Daca ar curata strazile cu plugurile iar apoi ar lua troienele de pe marginile strazii si ar duce undeva tonele alea de zapada ca sa nu ne mai stea in drum, nimeni nu s-ar mai umple de nervi. Saracii pietoni cred ca au ramas fara incaltaminte din cauza ca la fiecare pas se scufundau in stratul generos de zapada. Multi soferi au devenit pietoni pentru ca blocati fiind de adevarati munti de zapada ba din cauza plugurilor, ba din cauza celorlalti soferi care si-au curatat locurile de parcare blocandu-i pe altii, au fost nevoiti sa isi abandoneze masinile acolo unde le lasasera. In zona Nerva Traian am vazut adevarat munti de zapada, chiar si de 2-3 metri… Poate apuc sa ii pozez vineri, ca imi iau liber (odata cu varsta de 24 de ani, a venit si noul buletin 
sper ca ma iesit bine in poza 
)
Primaria ne spune ca primim amenzi daca nu ne curatam trotuarele. Pana la trotuare ar trebui sa fie strazi curate. Poate asa as fi mai motivata. Din spiritul civic am dat si eu destula zapada, dar cu tot efortul depus de oamenii de pe strada mea, abia se circula decent. Decent = spre deosebire de duminica, acum se blocheaza 2-3 masini pe zi (atunci se blocau la fiecare 5-10 minute)
Si daca tot vorbim de oameni ramasi impotmoliti in zapada cu nelipsitele autovehicule, sa va istorisesc doua intamplari.
Duminica a fost un adevarat show pe strada mea. De cate ori ma uitam pe geam mai vedeam pe cineva blocat. Dar ceva ce am vazut rar, a fost ajutorul acordat de cei din jur.
Pe la 23:00 ma jucam pe computer cu Flaviu. Ne-am oprit sa luam o gura de aer cand privind pe geam, am vazut un taxi blocat in fata scarii. La cat de gros era stratul de zapada, m-am mirat ca a avut curajul sa se aventureze pe strada mea.
Dupa 5 minute de patinat pe loc, vine din sens invers unu cu un Jeep. Asteapa ala cateva minute cat s-a mai straduit asta, dupa care coboara din masina. In sictir se face ca impinge masina (cu o mana…) dupa care se suie in masina si pleaca dand cu spatele.
Dupa alte 5 minute de chin, din taxi coboara trei pitzi. Se pozitioneaza aleatoriu in spatiu in timp ce taximetristul, nu tocmai talentat intr-ale soferiei, accelereaza ca disperatul incercat sa miste masina. Nimic.
Hai fata ca am inghetat! Da, si noi, hai sa plecam.
Platesc si pleaca.
Dupa ce l-au lasat balta patru persoane (dintre care trei vite proaste care nu s-au dat jos din masina decat cand s-au plictisit de asteptat), mi s-a pus pata, ca m-am enervat: l-am luat pe Flaviu si am coborat in ajutorul lui. I-a zis Flaviu sa nu mai accelereze aiurea, i-a explicat cum sa faca, am facut noi balans si in doua minute n-am avut ce face. A plecat omul recunoscator, iar eu noi ne-am bucurat ca l-am putut ajuta.
Azi cand eram la serviciu, m-am dus pana in intersectie (vreo 300 m) sa ma intalnesc cu cineva. Cand ma duceam, langa refugiul de tramvai era un nene cu un Logan si nu reusea sa iasa de acolo. M-am chinuit eu sa il imping, nimic. Mult prea mari troienele de zapada de pe langa parcare. Imi multumeste si spune ca trebuie sa de-a la lopata, ca altfel n-are sanse sa iasa. Zic ca imi pare rau si plec.
In cinci minute cand ma intorc, tot nenea ala, trei metri mai departe fata de unde il lasasem, ramasese impotmolit. Masina joasa, ramasese cu “burta” pe stratul de zapada dintre roti.
Ma chinui eu sa il imping (si chiar ma chinuiam, ca impingeam de mai aveam putin si picam pe burta de cat de inclinata stateam…) si pana sa ajugem in capatul strazii s-a mai impotmolit de vreo doua ori. Mare parte din drum era pe langa refugiul de tramvai, care, normal ca era plin de oameni. Se holbau ca boii, nimeni nu se sinchisea sa de-a o mana de ajutor.
Bucurandu-ma ca am reusit sa il ajut pe bietul om la necaz, am plecat fericita spre cladirea unde am biroul, cand il vad alergand dupa mine. Dorea sa imi dea de-o ciocolata si atata a insistat iar eu am refuzat pana cand a trebuit sa accept ca deja lipsisem prea mult de la birou. Nu erau mult, 2 lei, dar se vedea ca era om amarat.
Domnisoara, poftim de o ciocolata, ca m-ai ajutat tare mult! Niciunul n-a venit sa ma ajute, niste nesimtiti! Iti multumesc foarte mult, sa fii sanatoasa!
Mie mi-ajungea satisfactia ca l-am ajutat, dar asa a vrut el sa-mi dea de-o ciocolata.
Daca or fi persoane mai grele de cap, sa stiti ca cele doua povestioare le-am spus nu ca sa ma laud, ci ca sa arat ca Bucurestiul este plin de nesimtiti. Doamne fereste sa fii pe strazile Bucurestiului si sa ai nevoie de ajutor, ca n-ai sa-l capeti!
Pozele sunt de marti. Imi pare rau ca n-am apucat sa fac poze luni, cand totul era acoperit cu un strat impresionant de zapada (intre timp a mai dat lumea la zapada, dar numai curat nu arata ).
