Spit it out

Sau mai exact primul pas catre un diagnostic corect.

E util pentru o prima diagnosticare (mai ales cand nu stii la ce fel de doctor sa mergi pentru simptomele pe care le ai – am patit-o!)

http://www.sfatulmedicului.ro/autoevaluarea-sanatatii

Sursa: Primite pe mail

Sursa: primite pe mail

Pentru cine se vaita de iarna asta, sa vada aici cum a fost cea din 1969…

A uitat lumea ce inseamna aia iarna…

Vineri am luat salariul si dupa ce am socotit si pus deoparte “darile pentru stat”, mi-au mai ramas vreo doua milioane si am zis eu ca ar fi cazul sa ies in oras. M-am chitit pe teatru, ca de mult vreau sa merg dar n-a fost sa fie pana acum (in 2002 am fost pentru prima oara). Am fost atunci la doua piese de comedie care mi-au placut, apoi in primul an de facultate la teatru japonez (deosebit, foarte misto) si cum au trecut destui ani de atunci, am zis sa imi incerc iar norocul. Am cautat pe net dar habar nu aveam ce sa aleg asa ca am intrebat-o pe sor’mea daca stie vreo piesa misto (ea mai iese in oras, eu nema). Mi-a recomandat Flori, fete, filme sau baieti  cu Paul Ipate (il stiti din Hartia va fi albastra, California Dreamin’ si reclamele Vodafone), Cristina Găvruş, Zaharija Angeleska şi Alexandru Secăreanu. A zis ca ea a fost si i-a placut foarte mult. Am facut rezervare si m-am dus.

Mai greu dar am ajuns totusi la Sala Dalles. Unde mai pui ca pe o straduta paralela cu Magheru am gasit si un loc de parcare (asta fiind prima noastra iesire in oras cu masina, a fost mare lucru ). Era un ger de crapau pietrele, fulguia si abia ne tineam pe picioare din cauza ghetii. Eu fiind dupa serviciu, eram moarta de foame si am luat la picios Magheru sa caut ceva de mancare, ca nu stiam ce au sau nu aia la Dalles (am fost pentru prima data). Mai aveam putin si ajungeam la Romana cand am gasit de unde sa imi iau un senvis. A fost bun, s-a meritat sa deger.

La 20:30 a inceput piesa. Nu o sa va spun despre ce esta vorba. O sa va spun ca este o comedie (si poate spre sfarsit putin drama) in care se rezuma vietile a patru tineri. Multi cred ca s-au regasit in piesa, in dialoguri, au ras si poate uneori s-au intristat cand piesa parea a fi bucata din povestea vietii lor. O piesa cu tineri si pentru tineri.

Pe Paul nu l-am vazut “live” de cand am fost la ziua lui si atunci cred ca el era in primul an de facultate (deci acum multi ani). Il mai vazusem in reclame (ca n-ai cum sa le vezi, sunt peste tot!) si filme dar pana sa vad piesa, n-am acordat niciodata atentie talentului sau actoricesc. Pot spune ca el si cu Alexandru Secăreanu m-au impresionat cu naturaletea in care si-au jucat rolurile. In orice piesa vor mai fi, daca aflu de ea, o sa ma duc!

Mi-a placut enorm si daca as sti de toate piesele de teatru care chiar merita vazute, m-as duce fara sa stau pe ganduri. Mai ramane sa aiba cine sa mi le recomande .