Spit it out

Absolut superb!

 Casa in forma de cochilie

Arhitect Javier Senosiain

Locatie: Laucalpan, Mexic 330 mp

Nautilus

Lumina, culoare si forma

Spatiu fluidizat

Cochilie

Traseu

O poezie a spatiului

Camera TV

Baie

Bucatarie

Detaliu

Dormitor

Sambata am fost sa fac fotografii la o nunta. Sincer nu mi-am imaginat ca o sa ma simt asa daramata dupa 20 de ore de facut fotografii dar nici nu am luat in calcul ca D90-ul e considerabil mai greu fata de ce am avut pana acum.

Cu toate ca am fost acolo pentru a presta un serviciu, ne-am simtit ca facand parte din invitati: nu ne-a lipsit nimic si ne-am simtit foarte bine. Cel mai mult mi-au placut mirele, mireasa (evident) si nasii (extrem de simpatici) cu care am ras o gramada. Din miile de fotografii facute le-am ales pe cele mai reusite (tot au ramas vreo 750) care sper din tot sufletul sa le placa. Aseara m-au sunat sa ma intrebe ce mai fac (mirii si nasii) si am vorbit cu toti. Se simteau foarte bine. Ne-au invitat duminica la un gratar la care o sa merg cu placere. Singura buba este ca ei stau pe undeva pe langa Chiajna iar noi n-avem masina.

Directorul . A fost ales pe baza unui criteriu sãnãtos: este ruda cuiva care poate ajuta afacerea. Vãrul lui lucreazã la Ministerul X sau la Compania Y. Prin conexiunea asta poate aduce comenzi pentru firmã. Cã nu are experientã în management sau nu întelege businessul sunt detalii nesemnificative. Toatã lumea îl urãste, pentru ca nu stie sã se comporte cu oamenii. Angajeazã oameni la fel de nepriceputi ca el. Cumpãrã un server de 200 milioane, dar se zgârceste sã plãteascã 200€ pentru cineva care sã îl punã pe picioare. Îsi cumpãrã o masinã mare si o zgârie în parcarea firmei, parcare trasatã tot de el pe principiul “lasã bã cã avem loc”. Îsi ia rolul foarte în serios, modificã bugetele departamentelor si mutã oamenii de colo. .. Închide usa biroului când urlã patronul la el. Îsi cumpãra computer ultra-perfomant si refuzã cererile de achizitii pentru harduri, tastatusi si mausi pentru computerele angajatilor. Preferã sã plãteascã 300€ rata la masina angajatului + benzinã decât sã îi mãreascã salariul cu 200€. Dupã doi ani, când a învãtat businessul bine, concediazã angajatii care au fost martori la chifelele sale si angajeazã juniori usor impresionabili. Considerã cã e de datoria lui sã aibã o amantã, indiferent dacã sotia e urâtã sau frumoasã.

Echipa de vânzãri . Se cred cei mai mari si mai tari din firmã si la orice rãspund cu “dacã nu aducem noi comenzi, firma moare”. Cel putin jumãtate din ei se vãd mai inteligenti decât directorul si ar vrea sã îi ia locul, dar nu au curajul necesar sã îl conteste pe fatã, asa cã se multumesc sã îl sape pe la berile cu colegii de suferintã. De multe ori nu stiu ce vând, încurcã comenzile, trimit specificatiile aiurea si apoi dau vina pe muncitori cã lucreazã prost si cã ei nu pot face vânzãri în conditiile astea. Considerã cã e de datoria lor sã plece din firmã cu toate informatiile posibile, pentru cã, si aici citez, ”sunt clientii mei”.

Contabilele. Sunt niste doamne nef*tute de ani de zile. Si asta înseamnã cã orice problema ai avea, ele sunt ocupate. La ce îti trebuie adeverinta? Ete na, trebuia sã vii sã mã deranjezi. Tu nu stii cã am treabã? Chiar dacã au predat bilantul de 2 zile, ele oricum au foarte mult de muncã, pentru cã solitaire nu se joacã singur. Odatã trecute de 40, ori sunt foarte blazate si nervoase, ori se distreazã de rup barurile…

Fetele de la Marketing/PR . Au fãcut cel putin o facultate si au vise mari. Declarã în orice împrejurare, chiar si neîntrebate, cã anii ‘50 au fost cei mai grozavi dpdv al publicitãtii si îsi doresc sã lucreze într-o agentie de advertising, unde sã mute muntii cu ideile lor, de obicei crete. Fac front comun cu pizdutele de la vânzãri si se plâng în grup când ies seara în oras pe diverse teme. Îsi sincronizeazã ciclul si au acasa un manelisto-cocalar sau un corporatist care nu le bagã în seamã, pentru cã e plictisit de sclifoselile lor. Vacante în strãinãtate si pozã cu manelistul în background pe calculator si telefon, obligatoriu!

IT-iul. Orice ar face, trebuie sã îti dea de înteles cã esti cel mai prost din firmã. De aceea el are parola de administrator, pentru cã tu esti un netrebnic care nu stie nimic si nu meritã sã se afle în prezenta lui. Când nu rupe banda firmei cu pornache, joacã un joc online sau se plânge pe forumuri de geeks cã este muncit ca un sclav. Abia asteaptã sã îl întrebe directorul ce poate face sã opreascã scurgerea de informatii din firmã ca sã poatã instala radmin si sã se distreze.

Magazionerul. Este foarte plictisit si enervat de fiecare datã când ai treaba cu el. Dacã îndrãznesti sã îi sugerezi sã se grãbeasca, îti rãbufneste în nas cã el e sef peste magazie si îti dã ce vrea si dacã are el chef. Tremurã în fata directorilor si se dã cocos în fata soferilor si a femeii de serviciu.

Soferii . Ei urãsc pe toata lumea, în mod egal si din principiu. Scopul lor în viatã e sã îsi ia telefoane si sã se plângã cã trebuie sã munceascã în fiecare zi. Au mereu lucruri mai importante de fãcut si serviciul îi cam încurca. Cel putin unul viseazã sã ajungã la vânzãri sau sã conducã firmã, pentru cã el stie ce e în neregulã, si le împãrtãseste asta colegilor în timp ce stau la mici la munte pe benzina si pe masina firmei. Asteaptã ca fata de la vânzãri pe care o plimbã atâta prin oras sã îl invite la ea într-o searã, pentru cã, nu-i asa, o serveste mereu si îsi rupe din timpul lui important pentru ea.

Femeia de serviciu. Ea e supãratã cã trebuie sã facã curat si cafele. Nu întelege de ce trebuie tocmai ea sã dea cu mãtura sau cu mopul sau de ce trebuie ea sã stie când nu mai e hârtie la baie. Le urãste pe curvele de la vânzãri si de la marketing, dar se dã bine pe lângã ele pentru cã are o fata care are nevoie de serviciu.

Secretara. Scopul ei în viatã e sã se aboneze cu mailul office@firma la siteurile de bancuri si de porcãrele. Nu stie niciodatã nimic. Nu are chef sã se ducã la director în birou, nu are chef sã îi facã legãtura cu furnizorul X. Viseazã sã ajungã la vânzãri sau la marketing, pe care le considerã joburi mai usoare decât ceea ce face ea, si când ajunge se poartã mizerabil cu secretara..

Muncitorii. Ãstia sunt urâti de toata lumea si toate se sparg în capul lor. Jumãtate nu au chef de muncã, restul o fac in dorul lelii, de teamã sã nu fie concediati, pentru cã au rate si copii.. Urãsc soferii pentru cã stau toata ziua în masinã în timp ce ei muncesc, pe curvele de la vânzãri, pentru cã stau toatã ziua pe scaun si au salariu mai mare, pe director cã nu angajeazã mai multi oameni, ca sã poatã dormi si ei la serviciu câteva ore. Nu pleacã din firmã decât dati afarã si le e lene sã gâdeascã un pic.

Amantele. Sunt prezente peste tot, în functie de ale cui sunt. Amanta magazionerului e femeie de serviciu, amanta soferului e secretarã, amanta sefului e la marketing… Se stiu care sunt în firmã si sunt urâte de toatã lumea, desi toti se poartã frumos cu ele. Visul lor e sã se integreze cât mai bine în colectiv, sã aibã impresia cã si ele contribuie cu ceva, în speranta ca vor fi invitate la iesiri în club de colegele de departament. În momentele post-coitum varsã amantului tot ce stiu si sugereazã cine ar trebui dat afarã. E singura care zâmbeste sau are o mimã inocentã atunci când directorul tipã la toatã lumea.

 Sursa: primit pe mail

Azi am primit un powerpoint foarte interesant. Ii dau dreptate in ceea ce spune (desi desigur ca nu trebuie generalizat, unii respectam acele reguli) si cred ca si voi…

Ideile din această prezentare le-am primit prin e-mail. Am făcut câteva adaptări, şi vi le trimit şi vouă , pentru a vă ajuta pe drumul către o viaţă împlinită… Cristian Carstoiu

Nevoile primare ale oamenilor se consideră a fi:

-Sănătatea

-Banii (prin intermediul cărora obţinem alimente, adapost, îmbrăcăminte şi distracţii)

-Dragostea

Unul din modurile de a atinge aceste obiective este să fii bogat şi prosper.

După cum există oameni bogaţi şi oameni săraci, tot aşa , există ţări bogate şi ţări sărace.

Diferenţa între ţările sărace şi ţările bogate nu constă în vechimea lor.

Aceast fapt poate fi dovedit dacă dăm ca exemplu ţări precum India sau Egiptul, care există de mii de ani, dar sunt sărace.

Spre deosebire de acestea, sunt ţări ca Australia sau Noua Zeelandă, care până în urmă cu mai puţin de 150 de ani erau necunoscute, iar astăzi sunt ţări dezvoltate şi bogate.

Diferenţa între ţările bogate şi cele sărace nu este legată de resursele naturale pe care acestea le posedă .

De exemplu, Japonia, care are un teritoriu mic şi muntos, care nu este deloc potrivit nici agriculturii şi nici creşterii vitelor, şi nici nu are petrol sau minereuri, dar este a doua putere economică mondială.

Teritoriul său este ca o mare fabrică plutitoare care importă materie primă din toată lumea, o prelucrează , iar produsul rezultat este exportat apoi în toată lumea, şi uite aşa , se acumulează bogăţia…

Mai avem şi exemplul Elveţiei, tară fără acces la mare, dar care deţine una din cele mai mari flote maritime din lume. Care nu are cacao, dar are ciocolata cea mai bună din lume. Care în puţinii ei kilometri pătraţi creşte vite şi permite cultura doar 4 luni pe an, deoarece în restul timpului este foarte frig. Care are cele mai bune produse lactate din Europa. Si care, ca şi Japonia, nu are materii prime, dar exportă produse de o calitate greu de întrecut. O ţară pe care siguranţa, ordinea şi munca au transformat-o în “casa de bani” a lumii …

… şi nu este nici inteligenţa oamenilor cea care face diferenţa între bogăţie şi sărăcie…

Aceast fapt este demonstrat de studenţii din ţările sărace care studiază în ţările bogate şi obţin rezultate excelente în educaţia lor.

Un alt exemplu poate fi văzut la managerii din ţările occidentale care ne vizitează ţara . Vorbind cu ei ne putem da seama că nu există nici o diferenţă intelectuală notabilă .

În sfârşit, putem spune că nici rasa nu face diferenţa între bogaţi şi săraci…

În ţările Europei Occidentale putem vedea cum “leneşii” (hispanici sau africani) demonstrează că ei sunt forţa productivă în aceste ţări.

Şi atunci? Ce face diferenţa?

ATITUDINEA oamenilor face diferenţa.

Studiind comportamentul persoanelor din ţările bogate, descoperim că marea parte a populaţiei respectă următoarele reguli (ordinea nu este importantă):

1 . Etica

2. Ordinea şi curăţenia

3. Integritatea şi cinstea

4. Punctualitatea

5. Resposabilitatea

6. Dorinţa de perfecţionare

7. Respectul pentru legi şi regulamente

8. Respectul pentru drepturile celorlalţi

9. Dragostea pentru muncă

10. Efortul pentru a face economii şi cheltuiala cu chibzuinţă

Are România nevoie de alte legi? Nu ar fi oare de ajuns să respectăm cu toţii aceste 10 reguli simple?

În ţările sărace, numai o mică parte (nesemnificativă) din populaţie se conduce după regulile acestea în viaţa de zi cu zi.

Nu suntem săraci din cauză că ţara noastră n-are resurse naturale sau fiindcă natura este crudă cu noi … Suntem săraci pur şi simplu din cauza atitudinii noastre.

Ne lipseşte caracterul pentru a ne comporta după aceste principii de bază ale funcţionării societăţii .

Dacă vom aştepta ca Guvernul să ne rezolve problemele noastre, vom aştepta toată viaţa.

atenţie deosebită acordată faptelor noastre, împreună cu schimbarea de atitudine pot semnifica intrarea ţării nostre pe drumul progresului şi bunăstării.

Valorile acestea vor anima fiecare proces de schimbare pe care îl impulsionăm, fiecare obiectiv care-l vom atinge, şi în principal stilul de viaţă care-l vom avea. Împreună vom putea modela o ţară mai bună .

Daca vei returna sau vei şterge acest e-mail, nu îţi va muri câ inele sau pisica, nu te vor da afară de la serviciu şi nici măcar nu vei avea 7 ani îngrozitori. Dar dacă îţi doreşti un alt viitor, mai bun, pentru tine şi copiii tăi, lasă fişierul acesta să hoinărească prin Internet, astfel încât mai mulţi oameni să se poată gândi în mod serios la aceste idei.

Sursa: Cristian Carstoiu

Family Guy – Escaping the womb